Elevii pierd, treptat, răgazul pentru lectură, avertizează o profesoară de Limba și literatura română de la un colegiu național din Iași, care semnalează că volumul temelor și presiunea examenelor reduc timpul liber necesar formării gustului pentru lectură. Observațiile au fost făcute într-un interviu acordat unei emisuni locale, unde profesoara a relatat experiența personală şi profesională în susținerea ideii că sistemul şcolar alocă prea mult timp sarcinilor pentru acasă, în special în ciclul gimnazial.
Încărcarea temelor versus educaţia pentru lectură
Conform relatării, elevii au timp pentru lectură în primii ani de şcoală, însă din clasa a V-a şi până în clasa a VIII-a acest timp scade semnificativ din cauza numărului mare de cerinţe pentru acasă. Această tendinţă, afirmă profesoara, se menţine şi în liceu, când mulţi adolescenţi aleg lecturi «mai uşoare» din lipsă de timp, o alegere care, deşi discutabilă din punct de vedere al calităţii literare, are meritul că păstrează obiceiul cititului.
"Noi vrem să scoatem cititori din ei și oameni de cultură, dar copiii ăștia... n-au timp să-și facă toate temele pentru școală."
Profesorii şi părinţii, spune sursa, se află într-un tensionat balans între a cere performanţă şcolară şi a cultiva obiceiuri culturale durabile. În condiţiile actuale, când examenele şi pregătirile pentru acestea ocupă o parte consistentă din programul elevilor, apar dileme privind momentul şi modalitatea în care se poate integra lectura ca activitate formativă, nu doar obligatorie.
Context și consecinţe
Declarațiile punctează două probleme interconectate: pe de o parte, volumul de teme și presiunea examenelor; pe de altă parte, influența timpului petrecut pe dispozitive digitale asupra disponibilității pentru lectură. Profesorul interviewat menționează că timpul copiilor este „alocat gadgeturilor”, dar subliniază în același timp că principalul obstacol rămâne lipsa timpului din cauza sarcinilor școlare.
Consecinţele identificate includ:
- scăderea posibilităţii de a forma un gust solid pentru lectură în rândul elevilor;
- orientarea spre genuri literare mai superficiale la vârste liceale, din comoditate;
- obstacole pentru pedagogi în promovarea lecturii ca valoare culturală, nu doar ca obligaţie şcolară.
În acest context, discuția se leagă de teme mai largi, precum organizarea curriculumului, volumul temelor pentru acasă, calendarul examenelor şi rolul instrumentelor digitale în viaţa copiilor. Profesorul intervievat face apel la o înţelegere practică a situaţiei elevilor și la adaptarea strategiilor educaţionale pentru a valorifica timpul limitat pe care îl au aceştia.
| Etapă şcolară | Observaţie |
|---|---|
| Până în clasa a IV-a | Există timp pentru lectură |
| Clasa a V-a – a VIII-a | Timpul pentru lectură scade din cauza temelor |
| Liceu | Unii citesc, dar preferă lecturi mai puţin exigente |
Ce pot face părinţii şi profesorii
Pornind de la observaţiile transmise, există câteva măsuri practice pe care le pot avea în vedere educatorii şi familiile, fără a schimba imediat structura examenelor sau a curriculei:
- prioritizarea unor lecturi scurte şi atractive, integrate în programul săptămânal, pentru a menţine obişnuinţa cititului;
- coordonearea între cadrele didactice pentru a evita supraaglomerarea temelor în aceeaşi perioadă;
- stabilirea unor intervale fără ecran, seară de seară, dedicate lecturii sau discuţiilor despre carte;
- implicarea bibliotecilor şi a cluburilor de lectură şcolare pentru oferte adaptate vârstei şi ritmului elevilor.
Profesorul semnalează că este nevoie de efort comun pentru ca obiectivul de a forma «cititori şi oameni de cultură» să rămână realist în faţa constrângerilor practice ale vieţii şcolare. Dialogul între părinţi, profesori şi decidenţi rămâne esenţial pentru a găsi echilibrul între performanţă şi dezvoltare culturală.
Articol realizat pe baza declaraţiilor publicate în cadrul unui interviu acordat unei emisiuni locale.
