Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin oferă vizitatorilor o imagine amplă asupra satului tradițional din zona Mureșului, prin case de lemn, obiecte de uz gospodăresc, costume populare și instalații legate de meșteșugurile de altădată. Spațiul muzeal reunește patrimoniu românesc, săsesc și maghiar și propune o incursiune în formele de locuire, muncă și conviețuire care au marcat comunitățile din județ.
Un muzeu construit în jurul gospodăriei tradiționale
Secția în aer liber cuprinde gospodării aduse din mai multe localități mureșene, alături de o bisericuță din bârne și alte monumente de arhitectură populară. Printre construcții se află o casă provenită din Călimănel, localitate din apropierea Topliței, datată în secolul al XIX-lea. Imobilul are două încăperi, este ridicat din bârne de brad și are acoperiș din draniță, iar una dintre camere reconstituie un interior săsesc.
Prin alăturarea unor gospodării și obiecte provenite din medii culturale diferite, muzeul pune în evidență caracterul divers al spațiului mureșean. Colecțiile reflectă atât viața cotidiană, cât și ocupațiile tradiționale, de la organizarea locuinței până la prelucrarea materiilor prime și producerea alimentelor. Potrivit managerului instituției, dr. Roxana Man, patrimoniul etniilor este prezentat echilibrat, într-o zonă în care mai multe comunități au conviețuit de-a lungul timpului.
„Aici timpul trece altfel și pentru noi contează lucrurile simple și esențiale”, spune dr. Roxana Man.
De la primele construcții la actualul ansamblu
Secția în aer liber a fost înființată de Anton Badea în jurul anului 1960. Primele elemente aduse au fost o casă, o moară și o oloiniță. Activitatea de cercetare și recuperare a patrimoniului a continuat ulterior, iar directoarea Maria Borzan a extins ansamblul prin aducerea altor monumente. În timp, muzeul a primit și un cuptor destinat pâinii și preparatelor tradiționale, precum și un atelier de fierărie.
O parte dintre obiectele utilizate în demonstrații este reprezentată prin replici realizate de echipa muzeului, astfel încât practicile vechi să poată fi prezentate într-o formă accesibilă publicului. Această componentă este importantă pentru că patrimoniul nu este expus doar ca o colecție de bunuri, ci și ca o succesiune de activități și tehnici care explică modul în care funcționa gospodăria rurală.
| Element al muzeului | Rol în prezentarea patrimoniului |
|---|---|
| Gospodării tradiționale | Reconstituie locuirea rurală |
| Bisericuță din bârne | Ilustrează arhitectura religioasă populară |
| Moară și oloiniță | Prezintă ocupații și instalații tradiționale |
| Cuptor și fierărie | Susțin demonstrații despre meșteșuguri |
Colecții care documentează viața comunităților
În secția interioară sunt păstrate piese de port popular românesc, săsesc și maghiar, mobilier țărănesc, lăzi de zestre, ceramică și obiecte asociate diferitelor ocupații. Împreună, acestea completează imaginea oferită de gospodăriile din aer liber și arată felul în care identitatea comunităților era exprimată prin haine, obiecte, tehnici și organizarea spațiului domestic.
Pentru Reghin, muzeul reprezintă atât un loc de conservare a memoriei locale, cât și un punct de interes pentru cei care vor să înțeleagă istoria culturală a județului. Prezența caselor tradiționale, a bisericuței și a instalațiilor de lucru face posibilă observarea unor elemente care, în afara unui astfel de ansamblu, ar fi dificil de urmărit în legătura lor firească. Vizita nu se limitează la obiecte izolate, ci urmărește relația dintre arhitectură, port, meșteșug și viața de zi cu zi.
- Patrimoniu arhitectural: case de lemn, bisericuță și monumente de arhitectură populară;
- Patrimoniu etnografic: costume, mobilier, ceramică și lăzi de zestre;
- Meșteșuguri: moară, oloiniță, cuptor pentru pâine și atelier de fierărie;
- Memorie comunitară: elemente românești, săsești și maghiare prezentate în același ansamblu.
Prin conservarea acestor componente, Muzeul Etnografic „Anton Badea” păstrează legătura dintre generațiile actuale și lumea rurală care a format o parte importantă a identității mureșene. Pentru public, valoarea instituției ține de întâlnirea directă cu spații, obiecte și tehnici tradiționale; pentru oraș, ansamblul contribuie la profilul cultural al Reghinului și la punerea în valoare a patrimoniului regional.
